Am fost provocata...si m'am gandit ca vreti si voi sa radeti putin :D. Lectura placuta!and..Have fun!
Scumpa Getuta,
Sa stii ca din prima zi cand te-am vazut ca veneai de la secere cu sapa in schinare mi s-o inmuiet picioarele.
La momentu' ala am scapat-o pe Steluta din mana si mi so varsat caldarea cu lapte. Fa! Din cauza ta miei luat mintile, fa da frumoasa mai esti!! A doua oara cand ochii tai ca cacaoa de maro au intrat pe poarta la caminu cultural mi so aprins flacara amorului si am vrut sa merg la tine. Mio fo’ greusati zic ca te iubesc ca nevastamea so pironit pe mine ca ciobanu la oi ca crede ca io ma uit dupa alta.Io iam zis ca nu da ea nu vrea sa ma creada.
Am auzit acuma la televizoru cela de lam luat in primavara ca asta se cheama ca sufar din dragoste . Fa, daca nu imi zaci ceva io ma fac de’la..nemo , memo. Cum so zice si ma tai cu coasa aia care am ascutito la nen’tu Ion.Jur fa, ca io o las pe Nina si ma’nsor cu tine daca muma’ta nu zice nica. Si chiar daca zice fa, mie numi pasa fa ca io te iubesc pe tine.
Fa , astept raspuns repede sa stiu si io ce fac.
"Chestia" este un pamflet- si trebuie tratata caatare :))
Buna din nou! Nu stiti cat ma bucur ca sunt din nou in fata tastaturii...! Recent am trecut printr-o situatie destul de neplacuta ..si anume o operatie de apendicita. Sincer, la inceput mi-a fost foarte frica dar cu ajutorul prietenilor am trecut usor peste. Am ajuns exact la capitolul important din acest post , adica MULTUMIRILE. Nu mi-am inchipuit niciodata ca pot avea atat de multi prieteni! Nu mi-am putut inchipui ca o gasca de colegi se pot oraganiza atat de bine si atat de repede...ca pot infrunta o turma de asistente disperate , intr-o continua goana dupa "plicuri" si cu niste "nu trebuia! dar se rezolva imediat!" mereu pregatite din "politete". Nu stiu cum au facut...si cum au reusit sa intra toti 20..sau cati erau in spital:)) alea au murit de ciuda:)))[sunteti speciali!:*]Nu m-am simtit singura si asta a contat enorm. Le multumesc tuturor pentru incurajari , pentru ca au fost acolo cand chiar aveam nevoie de ei , le multumesc pentru ca exista si pentru ca suntem si vom fi intotdeauna vestitul si capabilul 9 F . Promit ca nu-i voi dezamagi niciodata si voi fi mereu "acolo" pentru fiecare....Nu cred ca ar fi o limita de cuvinte pentru a acoperi intreaga recunostinta. MULTUMESC!MULTUMESC!MULTUMESC!MULTUMESC!MULTUMESC!MULTUMESC!MULTUMESC!MULTUMESC!MULTUMESC!MULTUMESC!..de o mie de ori. Multumesc Alinei pentru si-a rupt din timpul ei in care putea citi "viata ca o prada":)) si a venit sa si-l petreaca cu o lesinatura moarta de foame:)))) Da, Alina! multumesc ca m-ai facut sa rad pana am cerut calmante pentru ca simteam ca pocneste ceva in mine.Esti prietena mea si te iubesc:* [sa stii ca dupa ce-mi trece te bat daca nu te duci la doctor! :>] Ii multumesc si lui George care, nu-mi era dator cu nimic si care m-a vizitat si el si care a participat impreuna cu Alina la "durerea" mea ;)) George, multumesc ! Multumesc lui Cosmin care si-a respectat rolul de frate mai mare si a stat cu o antipatica ca mine pe patul de spital si care le-a hipnotizat pe "doamnele infiermiere" pentru a-l lasa la reanimare , imediat dupa ce am iesit putin din starea de "aiureala" si vorbeam mai putine tampenii. Scominel merci pentru ca m-ai suportat atat.Ii mutumesc lui Denise care are chef de iesit afara cand eu stau aici si mananc iaurt si zeama de compot:)) Denise-nu esti sanatoasa!Daniel, multumesc pentru ca ai aparut acolo , ca printr-o minune chiar daca te cunosc de foarte putin timp . Ai dovedit inca odata ca tu esti peste tot! . Multumesc Marius ca ti-ai carat prietenii la maternitate si ca ai reusit pana la urma sa ma gasesti =)). Nu stiu ce sa mai spun..m-ati lasat fara cuvinte...Mi-am dat seama ca am prieteni cu adevarat si ca ma pot baza pe ei. VA IUBESC!
sâmbătă, 13 februarie 2010
la
5:30:00 p.m.
|
By:
flying-without-wings
hey hey ! am fost ascultata!! ma simt atat de mandra de mine! Desi cred ca cineva s-a saturat de mine de a dat vreme frumoasa:))...whatever..pana la urma iar am primit ce am vrut[>:)] si asta ma face sa cred ca totusi..uneori.pot fi chiar foarte convingatoare...Ca tot vorbeam de vreme...azi am inceput sa ma simt cu adevarat bine[:X] stiam eu ca e de la vremea aia ..sa spunem .."afurisita" asta ca sa nu zic "de rahat" :))Stiam eu! Am observat ca si cei din jurul meu se simt bine.Atat de bine incat unor persoane le poti zice orice si nu se supara :)). Azi am aflat o chestie noua:culoarea galbena te face sa te simti mai bine.Dar, cum orice chestie in exces dauneaza graaaav sanataii acel articol[pt k am citi asta intr-o "revista"] mai zicea si ca folosirea in exces a acestei culori face sa'ti apara niste chestii naspa prin intestine:)) cum naiba?! asta nu mai stiu...Culoarea galben poate ajuta la meditare...gandire...invatare si chestie de genu' .Cica se leaga foarte bine cu Yin si Yang ; asta ar fi ceva...oricum cred ca e foarte periculoasa din moment ce are asemene puteri "magice"....cred ca ma voi feri de acum de culoarea asta:)) si asa nu eram inebunita dupa ea. Asa ca fratilor...nu mai folositi GALBEN in exces ca o sa va apara chestii prin burta si nu veti sti de ce ...Acum nu stiu cat e edevarat din toata povestea asta , dar oricum ..ceva adevar o fi.
vineri, 12 februarie 2010
la
5:04:00 p.m.
|
By:
flying-without-wings
Ma enerveaza vreamea asta ploioasa care nu se hotaraste odata ...."bai ,nene, ninge sau ploua?!..stii ...noi ne-am cam saturat de figurile tale! hotarate-te odata ca incepi sa ne plcitisesti" Mi-e lene . Pur si simplu mi-e lene sa ma trezesc, sa ma misc , sa respir , sa privesc cerul ,sa dechid ochii , sa vorbesc , sa ma uit la tine..care ma privesti ciudat si nu stiu de ce ...ce ti'am facut?...ai sa spui "nimic" si eu voi ramane cu un gust amar ...si ma voi gandi in continuare la o mie si una de variante....
Nu am mai scris de multicel....si mi'a venit in minte o scrisoare...
"Sunt fata care te priveste din umbra soarelui.Tu nu ma cunosti.Defapt, nici nu ai cum pentru ca nu m'am aratat niciodata.Sunt pedepsita sa te privesc in vis, cand dormi...si chiar si cand cand dorm eu.
Nu stiu de ce tu..m-as intreba de ce eu ..dar cred ca stiu raspunsul: "pentru ca mi-am dorit asta"...mi-am dorit-o cu atata ardoare incat am primit ce-am vrut ...acum nu cred ca ma mai simt la fel de bine la inceput stiind ca nu pot scapa usor de aceasta dorinta.Am impresia ca ma urmaresti , cand .. defapt eu sunt cea care iti numara pasii si se teme ca tu ..in goana ta sa nu iti intorci privirea si sa ma zaresti din greseala si eu sa dispar.
Te pot privi cu o singura conditie-aceea ca tu sa nu ma descoperi...imi va fi greu sa nu rasar macar odata din umbra razei mele , sa-ti apar in cale si sa-ti zambesc. Am descoperit ca imi place mult sa ma uit la tine,pamanteanule, cum iti traiesti viata si cum te bucuri de celelalte lucrui de care eu nu pot avea parte. Am incercat sa miros florile prin tine- si am reusit! Am, incercat sa fac nisipul sa-mi curga printre degete-si am reusit! Am incercat sa rup o frunza...sa prind un fluture , sa fac o gramada de alte lucruri pe care tu le faci in fiecare zi si am reusit si eu! Ma bucur de toate astea cu ajutorul tau. ......am vrut sa mai incerc un singur lucru chiar daca asta ar fi insemnat o ultima privire....am incercat sa te sarut si imaginea s-a spulberat dintr-o data..ca si cum tot ce aveam in fata ochilor era doar un miraj dintr-un desert cand eu eram foarte insetata....As avea o vesnicie sa-ti scriu tot ce am trait prin tine...si tot ce am privit fara ca tu sa stii dar, mi-e teama ca tu nu vei avea timp sa asculti.
Vreau sa stii ca te-am urmarit...fara nici o rautate.Vreau sa stii ca mi-a placut.:)
Eu ,fata din spatele razei de soare."
marți, 9 februarie 2010
la
1:47:00 p.m.
|
By:
flying-without-wings
Tambalau!Mare tambalau! Ce naiba?! ca doar traim in Romania....dupa cum au spus'o si altii mult mai in masura decat mine sa critice prostia "asta ne ocupa tot timpul". Noi suntem in stare sa facem din cel mai mic lucru -cum ar fi o amarata de ninsoare o adevarata catastrofa,suntem creca singura tara indeajuns de civilizata incat sa nu fim in stare sa ne organizam pe noi insine...d'apoi sa mai dam niste oridine bune de luat in seama si altora. SUNTEM VARZA![..cu scuzele de rigoare pentru cei care se pricep cat de cat sa faca si ei ceva ici colo sa stam si noi pe linia de plutire..nu de alta da' sa nu se descopere peste mii si mii de ani sa fu odata o tara care s'a ingropat in propria prostie] . Dupa ce au pus o tara intrega pe jar "ca nu faceti ore datorita vremii.." [chiar era si cazu' stii..noi nu puteam iesi din case..vaaai! era o zapada pe strazi..ce mai..teroare..pe naiba (:-j)]...acum sa apara in media intr'o parte ca facem ..si in alta parte ca nu facem maine ore...la radio ca in micul si neinsemnatul nostru oras nu se invata frate! ca noi nu mai avem nevoie de astfel de lucruri pamantesti!Cum sa fii atat de prost?! ma rog...ma intreb si eu ....mai mult ca sigur e o intrebare retorica careia nui poti gasi raspuns nici in vecii vecilor aaaamin! si asa..sincer inca nu sunt complet sigura ca maine mergem ,sau nu la scoala pentru ca in restu de ore care ne'au mai ramas pana maine dimineata astia sunt in stare sa mai schimbe de vreo 3 ori vestile sa fie siguri ca au ajuns la urechea poporului.
ce mai....nu suntem in stare de nimic! da vrem toti sa avem un cuvant de spus , o parere de dat,vrem toti sa fim ascultati:) da nu facem nimic sa schimbam ceva.
Am vorbit eu, o pustoaica cu gura mare..nu'mi pasa- macar ma descarc! pe data viitoare!
luni, 8 februarie 2010
la
4:15:00 p.m.
|
By:
flying-without-wings
"Nu am mai simtit asta pana acum..mi se pare ca e o iubire protectoare...vreau ca el sa fie fericit.Indiferent daca fericirea lui e, sau nu alaturi de mine.Eram mai egoista..mai posesiva si mai impulsiva.Ma domina.Simt asta.Cu fiecare privire,zambet aruncat intr-o parte pe care il zaresc fara sa vreau si tresar , imi scade puterea.Simt cum mi se scurg sentimentele cum vointa mea devine mai fragila mai sensibila...inima devine mai ...nu stiu..diferita.Inca imi este greu ca imi dau seama ce se intampla..cum ma transform-cum sufletul meu se schimba.Sper doar ca aceasta schimbare sa nu dureze prea mult..si intr-o zi sa nu ma mai recunosc pentru ca am pierdut sirul schimbarilor.Asta ma sperie cel mai mult.E prima oara cand iubesc si nu pot face nimic sa schimb ceva..totul trebuie sa mearga de la sine...ce nostim!La inceput era obositor...trist..incepe sa imi placa sa fiu eu ,cea din umbra , sa ma bucur "el"...cumva ascunsa fara ca el sa simta asta..fara ca lui sa-i pese ca traiesc si eu si ma hranesc cu zambetele lui. Daca el e fericit si eu voi fi-daca el va zambi ..atunci voi zambi si eu. Cred ca renunt la toate ideile tampite de a incerca sa-l aduc langa mine.Renunt la tot ! Si incep ceva nou...fara regrete,suspine si cuvinte aruncate asupra mea drept consecinta a faptelor mele ...din impuls, la plesneala fara sa ma gandesc prea mult si fara sa le judec urmarile. Promit ca voi zambi . Eu, cea noua in curs de schimbare:)"
****
....A fost inca o parte din continuarea povestii inceputa de mine "Ea" e anonima, iar "El" nu are nume pentru ca nu am gasit nimic destul de sugestiv pentru personalitatea lui.Cert e ca "El" are o personalitate puternica si e diferit de ceilalti .
Sper ca va place.
vineri, 5 februarie 2010
la
12:06:00 p.m.
|
By:
flying-without-wings
..."Inca o carte?!"....sau cel putin asa am crezut cand am inceput sa citesc pentru prima data "Eleganta ariciului" . Am inceput fara tragere de inima,inceput timid,plicitisitor-din totala obligatie.Primele pagini mi s'au parut plictisitoate "De ce ar trebui eu sa citesc destainuirile unei pustoaice mult prea despteapta pentru a trai in lumea asta?"" La ce mi'ar folosi sa stiu ce ocupatii are o portareasa dintr'un bloc de lux?..penibil!"....am citit 20 de pagini..mai sunt pana la 300 si ceva...daca citesc o pagina pe minut mi'ar mai lua inca.." Dar pe masura ce patrundeam in carte mi se parea din ce in ce mai interesanta si captivanta. Era 9:45 cand am terminat de citit si am simtit cum 2 siruri de lacrimi calde mi'au cazut in palma...Nu stiam de ce . Am invatat ce iti poti gasi un suflet geaman unde nu te astepti..ca el vine de nicaieri.M'am intrebat daca am si eu cu adevarat un suflet geaman.Inca astept un raspuns..sau poate ca nu'mi dau eu inca seama..poate ca sunt prea preocupata sa aflu raspunsul pentru a'mi da seama ca el este chiar in fata mea. Am invatat ce inseamna cu adevarat NICIODATA ,ca trebuie sa pretuiesti fiecare clipa si sa observi ce este in jurul tau .Am invatat ca nu traiesti degeaba si ca ii ajuti pe cei din jur fara sa realizezi. Imi dau seama ca ipocrizia si absurdul care ne inconjoara sunt dovata a ceea ce SUNTEM si consecinta a ceea ce NU VREM SA FIM, ca numai noi putem schimba viitorul ,modela prezentul si putem invalui trecutul in nepasare.
luni, 1 februarie 2010
la
12:09:00 p.m.
|
By:
flying-without-wings
***Povestea face parte din rodul imaginatiei mele,personajele sunt fictive iar intamplarile sunt ....pot spune universale***
****
Totul a inceput cand l'a zarit pentru prima oara...sau mai bine cand i'a vorbit...Ochii lui privind'o de deasupra pareau doua luminite aprinse intr'un miez de noapte cand nu ar fi crezut ca se va lumina ceva.Doua luminite singure..in loc de luna... in loc de stele..doar doua lumini. Si'l privea timida-ceea ce pentru ea era ceva ciudat,ceva ce nu mai simtise pana atunci-si'i zambea..S'a aprins atunci o scanteie prea sincera si prea timida ca s'o poata simti.In timp valtoarea sentimentelor o coplesea si nu'si putea da seama ce simte defapt.E IUBIRE sau e pur si simplu un alt SENTIMENT ciudat...adanc...un sentiment care aduna in strafundul lui...franturi de vise...?! Vise pe care si le crea singura,vise pe care incerca sa le impiedice pentru ca stia ca nu se vor implini vreodata...vise care se reveneau enervant....mai puternice si parca mai pline de sens. "trezeste'te!Nu mai visa!S'a terminat!Gata!Nu mai are nici un sens...nu mai continua ..o vei pati rau!" -erau cuvinte care strapungeau mintea si sufletul ei de fiecare data cand visele deveneau imposibile..si ea , era mult prea slaba sa le faca fata. Si renunta ..Si'o lua de la capat ,si de la capat. Erau zile cand nu stia pentru ce lupta defapt , pentru ca oricum era zadarnic.O imposibilate dura...era ca si cum un soricel...ar fi alergat in continuu pe rotita lui fara sa ajunga nicaieri.....degeaba. Uneori primea incurajari.."poate ...cine stie.... candva..." nu'i erau de ajuns. Erau doar cuvinte spuse in inercarea de a hrani speranta. Speranta ei se hranea cu zambete...Ea continua sa spere.
