Wow..iata-ma din nou aici. Deschid din nou "paginile" jurnalului meu. E adevarat ca nu am mai trecut de mult pe aici...si trist in acelasi timp. Nu mai simteam ca trebuie sa scriu...De ce sa scriu?Ce sa scriu daca nu am ce? Ganduri...Ce ganduri?ale cui?..pe ale mele nu prea le-am mai inteles in ultimul timp.M-am simtit ca pe o barca care se departeaza incet, incet de mal avand o tinta fixa, gata sa treaca peste orice val,prin orice furtuna pentru a ajunge la tinta. Am tot purtat acea pereche de "ochelari de cal" pe care nu vreau sa-i dau jos in ruptul capului...Nu am mai comunicat cu mai nimeni; am refuzat sa vorbesc. Realizez ca ma uit la monitor, constienta ca e o pierdere de vreme....sau ca stau cu capul in jos in mijlocul patului privind cerul printre draperii si nu fac nimic...
Si e vacanta...primul an de liceu s-a dus, momente frumoase ...sau mai putin frumoase s-au evaporat, desi am impresia ca s-au intamplat atat de recent..si toate odata! Toate s-au intamplat anapoda!toate pe dos prea repede ca sa pot intelege ceva...TIMPUL..da..el e vinovat de toate. Si uite cum iar ma apuca visarea...nu ma mai simt in stare sa termin asta....
