***Povestea face parte din rodul imaginatiei mele,personajele sunt fictive iar intamplarile sunt ....pot spune universale***
****
Totul a inceput cand l'a zarit pentru prima oara...sau mai bine cand i'a vorbit...Ochii lui privind'o de deasupra pareau doua luminite aprinse intr'un miez de noapte cand nu ar fi crezut ca se va lumina ceva.Doua luminite singure..in loc de luna... in loc de stele..doar doua lumini. Si'l privea timida-ceea ce pentru ea era ceva ciudat,ceva ce nu mai simtise pana atunci-si'i zambea..S'a aprins atunci o scanteie prea sincera si prea timida ca s'o poata simti.In timp valtoarea sentimentelor o coplesea si nu'si putea da seama ce simte defapt.E IUBIRE sau e pur si simplu un alt SENTIMENT ciudat...adanc...un sentiment care aduna in strafundul lui...franturi de vise...?! Vise pe care si le crea singura,vise pe care incerca sa le impiedice pentru ca stia ca nu se vor implini vreodata...vise care se reveneau enervant....mai puternice si parca mai pline de sens. "trezeste'te!Nu mai visa!S'a terminat!Gata!Nu mai are nici un sens...nu mai continua ..o vei pati rau!" -erau cuvinte care strapungeau mintea si sufletul ei de fiecare data cand visele deveneau imposibile..si ea , era mult prea slaba sa le faca fata. Si renunta ..Si'o lua de la capat ,si de la capat. Erau zile cand nu stia pentru ce lupta defapt , pentru ca oricum era zadarnic.O imposibilate dura...era ca si cum un soricel...ar fi alergat in continuu pe rotita lui fara sa ajunga nicaieri.....degeaba. Uneori primea incurajari.."poate ...cine stie.... candva..." nu'i erau de ajuns. Erau doar cuvinte spuse in inercarea de a hrani speranta. Speranta ei se hranea cu zambete...Ea continua sa
spere.
****
0 parerea ta:
Trimiteți un comentariu